Noura & Jess’s Complicated Life (#2The trickster)

    EN:

    “Perfect! Now this is what I call life!” says Jess, relaxed, taking her sweaty tank top off and throwing it on top of a box. “Any idea where my non-pretentious clothes could be?”

    “The boxes with white labels have clothes in them. Figure it!” says Noura, visibly amused, while walking towards the kitchen. “Coffee?”

    “Yes, please!” Jess replies dramatically, while searching through some boxes and spilling the contents of one, until she finds something satisfying. If even in her favorite white crop top it’ll be too hot, she’ll start running around in just her bra. It’s not like she wasn’t capable of that. She starts roaming through the apartment.

    “Hello, room!” she mouths, not very excited, standing in the doorway of the pink-cream-colored  room, unfurnished, except for a bed. On the wall opposing the door is the balcony overseeing the boulevard. She goes out to admire the new view. Tall buildings, a lot of trees, green, cars, noise. Exactly what she craved for. She sees the workers down there, laying in the shade, having a late lunch.

    “If I actually see them working today, I swear I’ll leave them alone for a week…” she thinks. She closes her eyes, face turned towards the sun. The warmth is very pleasant actually, if you don’t have luggage to bring up the stairs. Staying like this, she doesn’t notice the neighbor watching her from nearby, as if hypnotized. She gathers her coffee-colored hair with one hand and throws it over her tan shoulder.

    “Come and eat something before we unpack!” she can hear Noura yell from the kitchen.

    “Coming!” she replies, opening her eyes. The neighbor is startled, and retreats into his apartment’s shade, but something else has Jess’s attention. From the street below, whistles can be heard.

    The hard workers were practicing their flirting methods on a girl waiting for the bus.

    “That’s it!” Jess decides, going inside. She searches hastily through the boxes with all kinds of objects, until she finds what she wants. Then goes out the door, without closing it, without letting Noura know. She starts descending the stairs, relaxed, and opens the building’s door with elegance, crossing the street between the unmoved cars. Nobody was reacting in any way. Reaching them, she gets a permanent marker out of her pocket and starts doodling all over their faces. Then she takes one’s coffee and spills it all over his jumpsuit. Satisfied, she turns around and crosses between the same cars. She comes out on the balcony just as the agitation underneath resumes, and the victims react loudly to the surprise. She can’t help laughing at their confusion, the girl in the bus station their last concern now.

    She goes into the kitchen, entering just as Noura was putting the salad bowl on the table. She could tell she already had a very good feeling about them moving here and what was to come.

    “Where were you?” Noura had her eyes fixed on her.

    “What do you mean? I was in my exaggeratedly pink room…”

    “And you never left… at all? I’ve had a strange feeling…”

    Jess can feel the well-known suspicious look being thrown at her. Noura can be extremely expressive. Her eyes are half open, half closed, her head slightly tilted sideways and mouth slightly open, all demanding an answer. Or waiting for Jess to give herself out.

    “Mno..” she says, trying to keep cool, sticking her fork in a cherry tomato. “Nowhere…” She pretends to be concentrating on the salad.

    She doesn’t notice when Noura turns towards the window, smiling and shaking her head.

    RO:

    “Perfect! Așa mai zic și eu, viață!” spune Jess relaxată, trăgându-și peste cap maieul transpirat și aruncându-l pe o cutie. “Ai idee unde-mi sunt tricourile și hainele de casă?”

    “Cutiile cu etichete albe sunt cu haine. Descurcă-te!” îi spune Noura, amuzată, și se îndreaptă spre bucătărie. “Cafea?”

    “Yes, please!” răspunde Jess teatral, în timp ce cotrobăie prin câteva cutii și răstoarnă întreg conținutul uneia, până găsește ceva satisfăcător. Dacă și cu crop topul ei alb preferat îi va fi la fel de cald, va umbla tot restul săptămânii în sutien. Nu că nu ar fi în stare. O ia la pas prin apartament.

    “Hello, room!” spune ea cu jumătate de gură, în pragul camerei roz-crem, nemobilată, cu excepția unui cadru de pat. Pe peretele opus ușii se află balconul care dă spre bulevard. Iese și admiră noua priveliște. Blocuri înalte, copaci mulți, verde, mașini, zgomot. Exact ce își dorea. Îi zărește jos pe Doreli, tolăniți ca de obicei la umbră, luând masa de prânz.

    “Dacă îi văd muncind azi jur că nu mă mai iau de ei o săptămână…” gândește ea. Închide ochii, cu fața întoarsă spre soare. Căldura e chiar plăcută dacă nu ai bagaje de urcat pe scări. Stând așa, nu îl observă pe vecinul care o privește hipnotizat de alături. Își prinde părul drept, de culoarea cafelei, cu o mână și îl aruncă peste umărul bronzat.

    “Vino să mănânci înainte să despachetăm astea!” se aude Noura strigând din bucătărie.

    “Imediat!” îi răspunde, deschizând ochii. Vecinul tresări și se retrase în umbra apartamentului, însă altceva îi captă atenția lui Jess. Dinspre stradă se auzeau fluierături.

    Dorelii se țineau de șotii și abordau o fată care aștepta autobuzul.

    “Până aici cu voi!” își zise Jess, intrând înăuntru. Căută repede prin cutiile cu obiecte de tot felul, până găsi ce căuta. Ieși apoi pe ușă, fără să o mai închidă, fără ca Noura să știe. Coborî relaxată scările și deschise ușa blocului cu eleganță, apoi traversă printre mașinile nemișcate. Nimeni nu reacționă în vreun fel. Ajunsă lângă ei, scoase un marker permanent din buzunar și începu să le mâzgălească fețele miștocarilor. Luă apoi cafeaua unuia și i-o vărsă în poală. Mulțumită de lucrarea ei, se întoarse relaxată trecând pe lângă aceleași mașini. Ajunse pe balcon chiar când agitația reîncepea dedesubt, iar Dorelii descopereau surpriza. Nu se putu abține să nu râdă de confuzia lor, care uitaseră brusc de fata din stație.

    Intră iar și se duse în bucătărie, chiar când Noura așeza salata pe masă. Avea un sentiment bun în legătură cu mutarea și ce va urma.

    “Unde ai fost?” o fixează Noura cu privirea.

    “Ce vrei să zici? Eram în camera mea exagerat de roz…”

    “Și nu ai plecat deloc…? Am avut un feeling ciudat…”

    Jess simte binecunoscuta privire suspicioasă care îi este aruncată. Noura poate fi extrem de expresivă. Ține ochii semi-închiși, capul ușor întors într-o parte și gura întredeschisă, toate așteptând un răspuns. Sau să se dea de gol.

    “Mnu…” spune ea, încercând să rămână relaxată, înfigând furculița într-o roșie cherry. “Nicăieri.” Se preface concentrată pe salată.

    Nu observă când Noura se întoarce spre fereastră, zâmbind și dând ușor din cap.

Stay tuned, new episodes coming every Thursday/Friday

(depending on timezone).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s