Noura & Jess’s Complicated Life (#1Moving in)

    EN:

    In the unusually warm weather for an end of September, Noura is climbing down the stairs of her apartment building. The black wrought iron railing compensates for the old walls, with white paint that almost falls off, but overall, the building has a certain charm, a vintage feeling.

    She is descending the last flight of stairs. Her light brown hair is almost blond, because of the sun, and slightly wavy. Her long legs are left mostly uncovered by the white shorts, contrasting with her tan skin. The burgundy top and sneakers give her a relaxed touch. She is paying attention to her phone and almost misses the last step.

    Getting out of the building, she looks at the rest of the boxes. Only a couple left, but she watches them hopelessly, drowsy in the sun’s relentless waves.

    A brunette, just as tall, comes out behind her. She has short, firm gestures, but seems just as tired.

    “The elevator has picked just about the greatest day to get broken!” she pauses, breathes in and rests with her hands on her knees, slightly bent towards the boxes. Some unfortunate workers from across the street decide to whistle. “Typical…” she thinks, then straightens her shoulders and turns to them:

    “Instead of whistling, you could finish the subway, just saying!”

    Noura doesn’t pay attention to them. She gets the last box out of the van and talks to the driver. Then she turns to her friend.

     “Ok, Jess… two more trips upstairs. Feeling up to it?”

    “You’re not serious, are you? Eight floors, no elevator… can’t we just make an exception? Come oooon…”

     There it is. The hard to ignore sad puppy look. Hard to refuse too. To avoid her, Noura starts carrying their stuff inside. Jess doesn’t give up, following her around.

    “Nour? Nourry? You listening?”

    “I hear you, Jess, but about listening…”

    “Hey, don’t be…! Look, here, no one will see!”

    “Shh!” Noura interrupts her, scared. “Keep it down if you insist talking about it…”

    “Sorry…” she stops and looks at her. If not Jess, then who knows her the best? And the innocent face trick almost always works.

    “Ok, ok!” Noura says, tucking the phone inside her pocket. “Jesus, you can be so persistent!” She picks up two boxes then sits on a third, bigger one. Jess does the same, then grips her arm. The blondie looks around, but the late afternoon drowsiness gives them clear way. She closes her eyes and concentrates. Two seconds later, she is in their empty living room, in their new apartment, sitting on the big box, with Jess and the others next to her.

    RO:

    În căldura neobișnuită pentru un sfârșit de septembrie, Noura coboară scările blocului. Balustrada elegantă de fier forjat negru compensează pentru pereții vechi, cu vopsea albă ce stă să se decojească, însă per total blocul are un șarm aparte, vintage.

    Coboară ultimul set de scări, spre parter. Părul ei șaten deschis e decolorat acum de soare, și pe alocuri blond, ușor wavy. Picioarele ei lungi sunt descoperite de pantalonii scurți albi, contrastând cu pielea ușor bronzată. Topul și sneakerșii vișinii îi dau un aer relaxat. E atentă la telefon și aproape că ratează ultima treaptă.

   Iese din bloc și privește cutiile rămase. Mai sunt doar câteva, însă le privește deznădăjduită, moleșită de bătaia soarelui.

    O tipă brunețică, la fel de înaltă, iese în urma ei. Are mișcări scurte și hotărâte, însă e la fel de epuizată.

    “Grozavă zi și-a ales liftul să se strice!” face o pauză, trage aer în piept și se sprijină cu mâinile de genunchi, aplecată spre cutii. Niște Doreli nefericiți se gândesc să o fluiere de peste drum. “Tipic…” gândește ea, apoi își îndreaptă umerii și se întoarce spre ei:

    “În loc să fluierați, mai bine ați termina metroul ăla, zic și eu!”

    Noura nu le acordă atenție. Scoate și ultima cutie cu haine din dubiță, după care vorbește cu șoferul. Se întoarce apoi spre prietena ei.

     “Ok, Jess… încă două drumuri până sus. Reziști?”

    “Nu vorbești serios, nu? Sunt opt etaje, fără lift… nu putem face o mică excepție? Haiii…”

    Iat-o. Privirea de cățelus greu de ignorat. Și de refuzat. Pentru a o evita, Noura începe să care bagajele în scara blocului. Jess nu se lasă, și o urmează.

    “Nour? Nourry? Mă ascuuulți??”

    “Te aud, Jess, dar de ascultat…”

    “Nu fii! Uite, aici nu vede nimeni nimic…

    “Shh!” o întrerupe Noura speriată. “Vorbește încet dacă insiști să vorbești despre asta…”

    “Scuze…” se oprește și o fixează cu privirea. Dacă nu Jess, atunci cine o cunoaște cel mai bine? Iar trucul cu fața inocentă funcționează aproape mereu.

   “Ok, ok!” spune Noura, băgând telefonul în buzunarul de la blugi. “Jesus, ești așa insistentă!” Ia două dintre cutii, și se așează pe o a treia, mai mare. Jess face același lucru, apoi o prinde de braț. Blondina se uită în jur, însă moleșeala de după-amiază le asigură cale liberă. Închide ochii și se concentrează. Două secunde mai târziu, se află în livingul lor gol din noul apartament, așezată pe cutia mare, cu Jess și celelalte alături.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s