The city, the star (Wishes #1)

    EN:

    One hand on the window sill and one on the lit cigarette, Seline watches the city. Its lights are flickering on the horizon, disappearing and reappearing. They are small and orange, little stars fallen from the sky onto the earth. The sky, anyway, is orange and bright. You couldn’t say it’s night, seeing it, reflecting the spectacle of lights of the capital below.

    Her eyes are running towards the point where the sun has set many hours ago. They search for a well known tower building, but unsuccessfully. The distance is too big and there are too many buildings stuck into the asphalt in between the two. He is probably sleeping now anyway…

    She looks upwards. Searches for a star.

    “At least one. If I can find one it means that all I want will be mine. I must find one.” She has been playing this little game since she was a child, looking for signs and linking wishes or a certain experience to them. What’s odd is that this game has been giving her strength and ambition, and thus many of them became real. So Seline is searching tonight too.

    And she finds it. A pale sparkle on the lit sky. She admires it, breathing deeply and tracing an imaginary contour for it, as if trying to print it forever into her mind, then closes her eyes and sees it there. Behind her eyelids.

    There is no one at the other windows to observe her. The city sleeps. The wind caresses her hair and cheeks. In the middle of the calm, a revolution inside of her; Seline opens her eyes and fixes her gaze on the horizon. It will be hers. Anything she wants can be hers.

    RO:

    Cu o mână pe pervaz și una pe țigara aprinsă, Seline privește orașul. Luminile lui clipesc la orizont, dispar și reapar. Sunt mici și portocalii, steluțe căzute de pe cer pe pământ. De altfel, cerul e portocaliu, aprins, luminos. Nu ai zice că e noapte, așa, reflectând tot spectacolul de lumini al capitalei de sub el.

    Ochii îi fug către locul unde soarele a apus cu multe ore în urmă. Caută un bloc turn bine cunoscut, fără reușită însă. Distanța e cam mare, și multe alte clădiri stau înfipte-n asfalt între cele două. Probabil că el doarme la ora asta oricum…

    Se uită sus. Caută o stea.

    “Măcar una. Dacă văd una înseamnă că tot ce vreau va fi al meu. Trebuie să găsesc una.” A jucat acest mic joc din copilărie, căutând semne și legându-și o dorință sau o experiență de ele. Ce e ciudat e că îi conferă o anumită putere și ambiție, în cele din urmă ele îndeplinindu-se. Așa că Seline caută și în noaptea asta o stea.

    Și o găsește. O sclipire palidă pe cerul luminos. O admiră, respirând adânc și fixând-o cu privirea, trasându-i un contur imaginar ca și cum încearcă să și-o imprime în minte pentru toată viața, apoi închide ochii și o vizualizează acolo. În spatele pleoapelor.

    Nu e nimeni la ferestrele din jur să o observe. Orașul doarme. Vântul îi alintă părul și obrajii. În mijlocul calmului, o revoluție înăuntrul ei; Seline deschide iar ochii și fixează hotărâtă orizontul. Va fi al ei. Tot ce vrea poate fi al ei.

A piece about the empowering feeling you get sometimes just watching the world.

Photo by me

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s