Crumpled Sheets and Baseball Bats (part 3)

    Prima parte aici / First part here

    A doua parte aici / Second part here

    RO:

    “Alex, ce bine!…” vocea mi-e răgușită. Din telefon, vocea lui este caldă și încearcă să mă calmeze. Eu încerc să îi explic tot ce s-a întâmplat însă cuvintele mi se îngrămădesc în minte și nu le pot da o formă coerentă încă. Îmi spune să ies din cameră și să deschid ușa. A înnebunit?! Ce crede că pot să fac, de una singură?!

    “Încearcă, împreună cu mine, și ai să vezi că nu e nimic.” Într-un final, cumva, mă las convinsă – să fie un alt semn al inconștienței mele și al deteriorării facultăților mentale? – și fac ce spune, nu înainte de a ridica bâta pe drum, și a mă uita prin vizor. Realizez că nu s-au mai auzit bătăi de când vorbim. Nu văd pe nimeni, deși aștept puțin, păstrând o urmă de prudență.

    “Acum îmi deschizi?” În cele câteva secunde cât îmi trebuie să pun totul cap la cap, simt o mie de stări contradictorii cum vin și trec. Ușurare, amuzament, furie, calm. Cu telefonul încă lipit de ureche, deschid și îl văd în carne și oase, sprijinit de perete, lângă ușă, vocea din telefon materializată într-un tip înalt, cu hanorac negru și un buchet imens de flori în mâini, atât de aproape de fața mea că e singurul lucru pe care-l pot mirosi.

    “Tuuu…!”

    Un minut și câteva zeci de palme mai târziu, stau pe un scaun în bucătărie și încep să mă dezmeticesc, în stare să pricep acum – sau, ok, măcar să încerc – de ce vizita la 3 dimineața, de ce neanunțată, și ce-i trecea prin cap. El stă în fața mea, nici măcar nu încearcă să își ascundă amuzamentul, și repetă într-una că era o surpriză, că nu credea că m-am culcat așa devreme, că știa că am coșmaruri și a venit să îmi țină companie. Gee, thanks.

    Mă uit spre florile aflate încă în mâna lui și mă gândesc dacă să ar fi indicat să i le arunc in față, în timp ce mă ridic să încui ușa de la intrare, toate încuietorile de data asta.

    EN:

    “Alex, thank God!…” my voice sounds hoarse. Through the phone, his is warm and he tries to calm me down. I try to explain everything that’s happened but words are rushing by and stumbling around in my mind and I can’t put them into a coherent form. He tells me to get out the room and unlock the door. Is he nuts?! What does he think I can do, by myself?!

    “Try, with me, and you’ll see there’s nothing to be afraid of.” Somehow I let him persuade me – may this be another sign of my recklessness and the decline of my mental faculties? – and I do as he says, but not before picking up the bat along the way, and before looking through the peephole. I realize there have been no knocks since we’re talking. I don’t see anyone, even though I wait, retaining a hint of caution.

    “Will you let me in now?” In the couple seconds I need to piece everything together, I feel a thousand different feelings coming and going. Relief, amusement, fury, calm. With the phone still glued to my ear, I open it and see him, in flesh and bones, leaning against the wall by the door, the voice from the phone materialized into a tall guy, in a black hoodie and holding a huge bouquet so close to my face I can only smell it.

    “Youuu…!”

    A minute and a couple dozen slaps later, I’m sitting on a chair in the kitchen, mind starting to clear up, able to understand now – or, ok, at least try – why the visit at 3a.m., unannounced, and what was going on in his mind. He stands in front of me, not even trying to hide his amusement, and keeps repeating it was a surprise, that he didn’t think I would go to sleep early, that he knew about the nightmares and came so I wouldn’t be alone. Gee, thanks.

    I look at the flowers still in his hands and wonder whether to throw them in his face, while I get up to lock the front door, this time with all the locks.

 

Photos: Shutterstock & Pinterest.

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. thegoldensoul says:

    Următoarea parte?:)
    Frumos.

    Like

    1. ioanamciocan says:

      Multumesc! Hm, nu m-am gandit si la o parte a patra… vom mai vedea. 🙂

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s